Puțin peste 15000 de mailuri necitite am avut până acum 20-30 de minute. Am adunat din 2014 pâna acum mii de newslettere de la magazine și companii pe care aș fi vrut atunci să le promovez prin afiliere. Așa este cu entuziasmul de la început, vrei să le faci pe toate.

Pentru a mă face mai bine înțeles, eu am două adrese principale de e-mail. Una pe yahoo și cealaltă pe gmail. Adresa de pe Yahoo o foloseam în trecut, iar acum este doar pentru newslettere și pentru conturi la diverse aplicații și programe online. De vreo câțiva ani, adresa de Gmail este cea personală, cu care nu mă înscriu pe orice site și pe care vreau să primesc doar mailuri de la oameni reali.email-spam

Cum de am adunat peste 15000 de mailuri necitite? Deși intru zilnic pe ambele căsuțe, erau unele mailuri pe care voiam să le citesc mai târziu, sau să le analizez, în cazul în care era un newsletter de la un magazin online. Le-am tot lăsat mai târziu, până apărea un nou newsletter. Moment în care mi-am dat seama că newsletter-ul trecut nu mai este valabil. Nici pe acesta nu îl citeam atunci, ci îl lăsam pe mai târziu.

Așa își mai dă seama omul cum stă cu organizarea timpului. Dar nu e o problemă. Am tot încercat să dau unread în masă dar nu se aplica și pentru cele ce erau pe următoarele pagini. O lăsam baltă repede.

Astăzi am făcut în mai puțin de 30 de minute ce credeam că nu voi apuca să fac niciodată. Am dat unread la toate mailurile. Asta m-a determinat să scriu acest articol. Parcă așa de ușor ne împiedică creierul nostru să facem anumite lucruri. Credem că vor dura o veșnicie, că nu merită efortul, timpul. Și când termini ceva de făcut, îți dai seama cât de puțin a durat.

Cu treaba asta mă întâlnesc des și pe la lucru. Am de sunat doi sau trei clienți și de făcut câteva comenzi, și am impresia că nu îmi va ajunge timpul ca să termin ce am de făcut până la ora 17. Sun un client, văd că au trecut 3 minute. Îl sun pe al doilea. Mai trec 5 minute. Fac și comenzile și constat că n-a trecut nicio oră. Acum mă gândesc ce să fac în celelalte șapte ore rămase. Glumesc, am de lucru, nu-i problemă. Dar e interesant cât de tare ne putem încurca cu o gândire din asta, așa mai leneșă.