Eu prefer să stau în chirie decât să plătesc un credit pentru o casă. Cel puțin deocamdată. Mi-aș face un credit pentru locuință doar dacă aș putea să plătesc acel credit în maxim 5 ani. De fiecare dată când deschid subiectul acesta, fie pe bloguri, fie în viața reală, simt o presiune foarte puternică din partea celorlalți care nu sunt de aceeași părere cu mine.

Știu că e o chestie sentimentală. În momentul în care ești legat de ceva, chiar dacă nu ești deacord cu respectivul contract, e normal să ai o poziție defensivă. Dar sunt și oameni care sunt mândri de decizia lor, și o văd ca pe o investiție.

Poate fi și o investiție. Dar o poți numi investiție doar în momentul în care îți aduce mai mulți bani decât cheltuie. Nu e doar teorie luată din cărți, e și practică. Și e foarte greu de plătit un astfel de credit, mai ales că mai vin și alte cheltuieli împreună cu locuința. Mobilă, întreținere, asigurări, reparații și multe altele. În schimb, într-un apartament de închiriat nu investești prea mult pentru că știi că nu vei sta acolo pentru totdeauna.

Am găsit un clip pe youtube care prezintă într-un mod foarte interesant cele două tipologii de oameni, proprietarii și chiriașii. Și spre uimirea mea, sunt destule avantaje și la proprietari.

Situația prezentată mai sus este una ipotetică și cu un chiriaș care investește, nu doar lucrează pentru a-și plăti chiria. Poate nu se aplică 100% în România, dar principiile sunt bune de reținut și aplicat.