difficult client

Am trecut saptamâna trecuta pe la o banca unde aveam cont deschis de mult timp dar nu l-am folosit ca sa închid acel cont. Stiam ca am ceva de plata, mai multe comisioane de întretinere si nu am reusit sa il inchid mai repede, costurile fiind mai mari decat cele a comisionului de intretinere cumulat.

Am intrat cu o buna dispozitie in sucursala bancii si m-am indreptat catre ghiseul cu pricina. Spun ca vreau sa închid un cont, dau datele si operatoarea verifica starea contului si se schimba la fata.

Ma întreaba daca stiu cât am de plata, cu vocea usor speriata. Se aştepta, poate, să ridic tonul, să îi numesc hoţi, să ameninţ. Îmi imaginez tot scenariul, cum se gândea ca trebuie sa cheme un superior pentru a rezolva problema, dar nu a fost aşa.

Eu am raspuns ca stiam de o suma anume dar nu stiu dacă a mai crescut sau nu. Îmi spune ca e cu 7 ron mai mult. Initial m-am speriat si eu crezând ca a crescut mult mai mult de atât. Însa nu asta e problema.

Problema e ca nu doar domnisoara de la banca cu pricine, ci majoritatea angajatilor din România care lucreaza interaztionând cu oamenii nu o fac din prea multa placere. Eu nu am avut nimic de comentat pentru ca stiam situatia si pentru ca stiu cât de greu e uneori cu clienții.

Operatoarea aceasta sigur era obisnuita cu clienti care nu isi citesc contractul si care isi descarca nervii si dau vina doar pe ea.

Auzeam la fostul job un client urlând „..când m-am angajat eu la cooperativă era un slogan, clientul nostru, stapânul nostru. Tremuram în fața lui, nu ne permiteam sa spunem nimic.”. Bine mai mosulica, pe vremea aia nu stiu ce clienti aveai matale si nu te gândesti si tu putin ca s-a cam schimbat regimul si încercam sa fim si noi mai civilizati?

Gen, sa respectam si noi angajatul din fata ca om nu ca pe un „daca nu cumparam eu nu aveati bani de mancare”. Dar e ok, e ceva la ordinea zilei. Mai striga câte unul ca mine pe blog din când în când și cam atât.

M-as bucura sa prind ziua în care clientii chiar îsi citesc contractele si care înteleg ca banii lor nu sunt la angajatii cu care se cearta. Și nu ma refer sa ofere companiile mai multe drepturi angajatilor ci sa învatam sa ne respectam ca oameni, chiar daca cel din fata e la munca, tot om e. Se presupune ca are o viata sociala si nu e tot timpul la ghiseul acela.

Dar asta e lumea, sper doar ca cititorii mei sa nu faca parte din aceasta grupa de clienti. 🙂