Pornind de la articolul lui Mihail Giurgea, am ajuns la concluzia că lumea s-a împărțit iarăși în două tabere mari. Primii sunt cei care nu doresc imigranți musulmani iar ceilalți care sunt deschiși și mărinimoși în ai primi. Problema mea este că mă aflu cu câte un picior în fiecare tabără.

Nu e ca și cum ar fi doar aceste două extreme, cunosc multe persoane care au aceeași gândire echilibrată, însă tot tind înspre o parte mai mult decât în cealaltă. Nu am pretenția că gândesc corect, dar cel puțin așa văd lucrurile în momentul de față.

Mă enervează persoanele care se consideră atei, agnostici sau cum vrei să le spui, sunt împotriva creștinilor, dar apoi sunt atât de deschiși față de musulmani. Cu tot respectul pentru cei menționați anterior, această atitudine o văd una cât se poate de ipocrită. Pentru că ambele religii au vărsat mult sânge de-a lungul istoriei datorită unor lideri care nu au urmat întocmai calea credinței.

În al doilea rând, nu-i prea suport nici pe cei care slăvesc teoria conspirației. Ar fi cazul să se pună în situația lor. Cum ar fi dacă meleagurile noaste geto-dacice ar fi invadate de ruși care se luptă cu americani. Am lăsa baltă naționalismul și ne-am salva viața noastră și a familiilor noastre. Asta fac și acești oameni acum, ei fug spre o viață mai bună. La fel cum în poveștile distopice oamenii caută acel loc minunat, unde curge lapte și miere și unde scapă de războaie și alte lucruri neplăcute. Vezi Divergent, Maze Runner sau The 100.

În al treilea rând, mă enervează socialismul din Uniunea Europeană. Așa cum menționa și Mihai Giurgea(vezi link mai sus), au primit pe acești imigranți cu ajutoare sociale, în loc să îi aștepte cu locuri de muncă. Este evident că teroriștii au profitat de valul de imigranți sirieni pentru a pătrunde în UE și a teroriza întreg continentul. Dar cum mai explici familiilor îndoliate că nu au luat măsuri de siguranță împotriva acestora? Măcar să nu le fi oferit condiții mai bune decât săracii propriei tale comunități! Asta înseamnă integrare. Oferirea unui loc de muncă, nu a unor ajutoare pe care nu le apreciază.

Știu că este greu pentru sute de mii de oameni veniți din Siria, nu vreau să îmi imaginez cum aș fi dus eu o astfel de viață. Dar pentru că am vrut să fim mai „catolici decât Papa” culegem roadele pe care le merităm ca societate și comunitate europeană.

pray for brusseles