thankful

Vineri vorbeam unor prieteni buni la tineret despre o mică întamplare petrecută în acea zi. Îmi doresc tot mai mult să fiu mai fericit și să fiu mulțumitor dar parcă cu cât doresc mai mult acest lucru, cu atât vin mai multe ispite de a nu fi.

Am citit un proverb al lui Solomon destul de profund pe baza căruia am și vorbit

Proverbele 24:5 „Un om înţelept este plin de putere, şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.”

Toate bune și frumoase, mărețe cuvinte.. dar mă fac să înțeleg cât de neînțelept sunt. Să vă povestesc puțin ce s-a întâmplat.

Joi a venit curierul la mine acasă să îmi lase un colet de câteva kg, eu nu eram acasă și am comunicat curierului că voi ridica personal coletul de la sediul firmei.

Vineri am fost la lucru până la ora 16, după care mi-am propus să plec să ridic coletul. Asta la o pdistanță de 4,2km. Am zis că iau un autobuz pe drum și am tot mers până am zis eu că voi găsi pe undeva să cumpăr un bilet la Tursib.

Nu m-am riscat să merg fără bilet, și tot mergând pe jos la o temperatura de  29 grade, mă apropiam de sediul curierului. Trecuse ceva timp, am zis că iau la întoarcere autobuzul.

La curier am stat puțin la coadă dar când mi-a venit rândul am stat mai bine de 10 minute pentru că nu îmi găseau coletul. Într-un final mi-au găsit coletul, și l-am ridicat. Era destul de mare pachetul acela, și mă gândeam oare de ce e așa de mare pentru că era doar un videoproiector.

Dar în fine, am plecat și pe drum intram din magazin in magazin să îmi cumpăr o plasă mai voluminoasă pentru colet și un bilet la autobuz. Dar ia ghiciți, am ajuns la destinație fără nici una dintre ele. Mai bine de 4 km cu un colet destul de incomod în brațe și pe căldura aceea nu era cel mai plăcut lucru ce ți se poate întâmpla.

Problema era alta, era ora 17:40 iar eu la ora 19:00 trebuia să fiu prezent la o întâlnire de tineret din Avrig(orășelul meu) pentru că eram programat să vorbesc. Mă gândeam pe drum ce voi face, mai am 30 de km până acasă, trebuie să fac un duș, să mă și pregătesc pentru îndemnul pe care îl aveam de zis, și mai aveam și coletul asta mare.

M-am stresat atât de mult pentru nimic, și m-am supărat pe situația în care eram fără să îmi dau seama că eu atrăgeam în viața mea astfel de situații, îmi doream să trăiesc viața la maxim, să fac multe lucruri în timp scurt, să alerg, să transpir, să trăiesc clipa.

Cu ce am rămas eu din experiența asta.. Mi-am dat seama că și în situații de criză pot rezolva multe probleme, la urma urmei, am ajuns repede acasă, am făcut și un duș, am fost și pregătit pentru îndemn chiar cu experiența aceasta și mi-au mers lucrurile enorm de bine. De ce să mă mai supăr atunci?

Drumeția aceasta de peste 8 km a fost practic și ce îmi doream, să fac mai mult exercițiu fizic, să alerg. Ei bine aici nu am alergat dar am mers cu o greutate în brațe pe căldură ceea ce e cam la fel de antrenant.

Am învățat un lucru pe care vreau să îl învațați și voi, chiar dacă sunteți presați de timp, și sunteți stresați, nu vă mai agitați că tot așa veți rezolva lucrurile. So why worry?

Înțelepciunea despre care vorbea Solomon constă în atitudinea pe care o ai față de situațiile din viața ta, daca tu le primești ca o provocare și te bucuri de ele, ești plin de energie și le poți rezolva mult mai ușor.

Îți doresc multă înțelepciune și ai grijă șa la atitudine!

Și nu uita: „Un om înţelept este plin de putere, şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga”

Gabi.