Cei care mă cunosc, știu părerea mea despre persoanele din această minoritate LGBT. Nu le disprețuiesc, nu le urăsc dar totodată nici nu le susțin cauza. Asta din mai multe motive, iar cel mai important cred că este reproducerea. A adopta un copil nu este reproducere. Scopul unei familii(soț și soție) este să se înmulțească. Obicei pe care îl vedem și la animale sau plante.

Iar dacă două persoane de același sex se iubesc și vor să întemeieze o familie, nu vor putea niciodată să o facă în adevăratul sens al cuvântului. Nu am treabă cu ei, nu pot avea pretenția ca să le controleze cineva viața privată și să le spună cu cine să își împartă patul. Dar pentru acest angajament nu ar trebui solicitată căsătoria, ci un parteneriat civic, care poate avea la bază și un contract prenupțial pentru a beneficia de toate avantajele unui trai în cuplu, din punct de vedere social.

Este clar până acum că sunt de părere că o familie trebuie să fie formată dintr-un bărbat și o femeie, nu?

Din ceea ce am spus poate vei crede că am semnat și eu acea listă. Dar nu, eu nu am semnat în acea listă. Și știi de ce? Pentru că la fel ca și ei, comunitatea LGBT, și eu fac parte dintr-o minoritate religioasă, culturală și socială.

Orice pas spre îngrădirea libertății unei minorități îmi dă de înțeles că acest popor este în stare să îmi îngrădească și mie unele libertăți.

De asta nu am semnat. Nu contează că nu îmi plac acei oameni, nici că am alte principii. Nu pot fi ipocrit și să mă bucur de libertatea de exprimare și de gândire, dar eu să am pretenția de a lua aceasta de la alte grupuri de oameni.

Poate vei spune că vin zilele din urmă. Foarte bine, să vină! Pentru că orice creștin știe că ne așteaptă ceva mai bun dincolo, de ce să ne blocăm în problema aceasta și să nu practicăm iubirea de oameni?

Îmi tai singur craca