În toată industria dezvoltării personale se încurajează mult să îți urmezi pasiunea, să te implici mult și orice vis ai avea, dacă îl urmezi vei ajunge să îl îndeplinești. Toate frumoase, într-o lume civilizată doar.

Mai este un lucru. Mulți care scriu despre dezvoltare personală o fac pentru un public căruia îi lipsește ceva. Un public care are nevoie de bani, familie, partener, un stil de viață diferit, mai puține kg sau orice altceva. Pentru a discut la general, cei din self-help numesc toate astea pasiune, pentru a se putea aplica la oricine și la orice problemă.

Dar ce facem atunci când pasiunea unei persoane poate fi un disconfort pentru altele? Poate e un om căruia îi place să domine și să rănească, chiar să ucidă oameni. Iar pasiunea lui este să devină liderul unei grupări paramilitare și să terorizeze sate, orașe sau chiar țări. Brusc mi-a zburat mintea la ISIS.

Asta e pasiunea lui. Vor spune unii că un om normal nu ar gândi așa ceva. Eu nu cred asta. Câți oameni și copii normali nu au jucat GTA și au avut o plăcere deosebită să calce oamenii pe stradă, să împuște sau să fugă de poliție. Au închis calculatorul și pășesc în societate perfect normali.

Poate exagerez puțin, tratez lucrurile în extremă așa cum fac cei de la Vsauce, dar adevărul este că toți avem o doză de nebunie și avem încredere unii în alții până se întâmplă ceva. Iar dacă luăm persoanele cu care avem tangență și le punem într-un cadru „post-apocaliptic” vom vedea cine sunt ei cu adevărat.

Scuzați-mi rândurile de mai sus dacă v-au deranjat în vreun fel. Cu acest text nu am vrut să dovedesc nimic mai mult decât faptul că oamenii sunt foarte periculoși și că terorismul se poate naște în orice loc al acestui glob, nu doar printre musulmani.