Vreau să vă postez o mica poveste cu morală, care m-a pus mult pe gânduri şi sper să vă pună şi pe voi!

  Pe povârnişul unei pitoreşti coline din Italia, la jumătatea drumului dintre Veneţia şi Verona, de afla un mic han. Într-o noapte, poposi acolo un drumeţ.
– Încotro mergi? îl întrebă hangiul.
– Sunt din Veneţia şi mă duc să mă stabilesc la Verona, răspunse drumeţul. Ia spune-mi, continuă el, cum sunt oamenii din Verona?
– Cum erau oamenii din Veneţia? întreabă hangiul.
– Sunt nişte oameni înfiorători! exclamă drumeţul. Sunt indiferenţi, reci, distanţi. Nu ridică niciodată un deget ca să-i ajute pe ceilalţi. De aceea am plecat.
– Hm, făcu hangiul, atunci n-o să-ţi placă la Verona…
Oamenii de acolo sunt exact la fel!
Dezamăgit de spusele hangiului, drumeţul se retrase în odaia lui.
Mai târziu, în aceeaşi noapte, sosi încă un drumeţ.
– Încotro mergi? îl intrebă hangiul.
– Sunt din Verona şi mă duc să mă stabilesc la Veneţia, răspunse cel de-al doilea drumeţ. Ia spune-mi, continuă el, cum sunt oamenii din Veneţia?
– Da’ oamenii din Verona cum erau? întrebă hangiul.
– Sunt oameni minunaţi! exclamă drumeţul. Sunt atenţi, calzi, prietenoşi, şi săritori la nevoie. Mi-a părut rău să-i părăsesc.
– Atunci o să-ţi placă la Verona, spuse hangiul. Oamenii sunt exact la fel!

Morala:
Ceilalţi reacţionează faţă de tine în acelaşi fel cum îi tratezi tu pe ei.

Această poveste am cules-o din cartea Abilităţi de comunicare de Allan şi Barbara Pease, daca vrei să o cumperi este la -30% reducere şi o poţi comanda accesand acest link.