Lăsâng la o parte faptul că YouTube Red nu funcționează în România, am fost nevoit să mă mulțumesc cu primul episod din Mind Field de la Vsauce. De obicei mă feresc să urmăresc video-uri mai lungi de 10-15 minute dar știu că tot ce produce Vsauce e de calitate și merită timpul „pierdut”.

Dacă n-aveți răbdare să urmăriți episodul, deși vă recomand să o faceți, voi lăsa mai jos câteva idei cu care am rămas din urma acestui documentar.

Michael Stevens a vrut să facă un experiment și să stea închis într-o cameră albă timp de 72 de ore. Psihologii spun că după un astfel de tratament, poți rămâne cu sechele pentru restul vieții. Diferența stă în faptul că Michael a stat închis 3 zile în mod voluntar și știa clar că peste 72 de ore va părăsi acea încăpere. Poate situația era altfel dacă acest experiment se petrecea fără consimțământul său.

Problema e că neavând altceva de făcut, acesta își pierde noțiunea de timp și are impresia că timpul trece mult mai repede. Treaba devine mai interesantă când avea impresia că au trecut cele 72 de ore dar mai avea de așteptat încă 24 și se mira de ce nu deschide nimeni ușa. Abia de atunci a început să se comporte destul de ciudat și arăta de parcă ar fi intrat în depresie.

În fine, puteți vedea totul în episodul de mai sus.

Am zis în titlul articolului despre o idee fascistă. Mi-a venit în minte această idee pe la minutul 10 al acestui video. Era o femeie care a stat nu știu câte ore izolată în subsol. La fel ca Michael, aceasta era conștientă că va ieși de acolo la un moment dat, doar că avea un avantaj. Avea mai multe cărți din care putea citi.

Iar acum să trecem la ideea mea fascistă. În teorie, pușcăria trebuie să fie un loc de reeducare pentru a-i ajuta pe oameni să se reintegreze în societate. Cum ar fi dacă pușcăriile ar cumpăra 20-30 de cărți bine alese care să fie puse în celula fiecărui deținut.

Acesta n-ar avea de ales și într-un final s-ar apuca să le citească. E un mod destul de interesant prin care poți reprograma pe cei care nu aduc valoare societății. Ideea pare a fi bună, la fel ca orice altă idee pe care se bazează ideologii totalitare. Toate încep cu idei bune dar în profunzime sunt greșite.

Iar problema intervine atunci când cineva va trebui să aleagă cărțile care vor fi puse în acea celulă. De unde știm că acele cărți vor fi alese cum trebuie și ce îl califică pentru a alege o carte sau alta? O altă problemă intervine atunci când realizăm că această metodă este manipulare pură. Fapt ce se contrazice cu valorile oricărei societăți democratice.

Așa că nu luați în serios ce zic eu. Dar măcar e o idee bună pentru intriga unui roman distopic.


După ce am recitit penultimul paragraf mi-am dat seama că asta se întâmplă și în școli. Se aleg anumite cărți care sunt canonizate din motive subiective și acestea trasează direcția culturală a societății. Știu că nu e nicio conspirație, dar e interesant când vedem cum se aseamănă școala cu închisoarea sau cum pot fi influențate generațiile viitoare doar prin selecția unor cărți obligatorii pentru bacalaureat.