lacustrs

În liceu nu mi-a plăcut prea mult limba și literatura română. Majoritatea profesoarelor nu prea mă suportau. Poate era și vina mea, cumva.

La chimie era aceeași poveste. Și culmea, chiar aceste două discipline îmi definesc activitatea în ziua de azi. Chimia la facultate și româna pe blogul de cărți.

Cu toate că am fost puțin pe lângă operele care se citesc în liceu, în clasa a douăsprezecea mi-a atras atenția poezia lui Bacovia, pe care am învățat-o pe de rost, Lacustră. Îl înțelegeam perfect. Și eu simțeam la fel de foarte multe ori.

Însă eu aleg să fiu optimist, iar lacustra mea nu este una sobră, cu pilonii slăbiți, friguroasă. Mai degrabă cea din imaginea de mai sus poate să fie lacustra mea. Ei bine, imaginea asta m-a dus cu gândul la poezia lui Bacovia, iar mai apoi la dorința de a scrie acest articol.

Mai jos găsești și poezia. Fă apoi o comparație cu imaginea din poezie și cea de mai sus 🙂

De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând
Sunt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.

Și parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbește-un val
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,
Pe-același vremuri mă găsesc
Și simt cum de atâta ploaie
Piloții grei se prăbușesc.

De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresărind, tot așteptând
Sunt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.

Imaginea am găsit-o pe 500px.com