http://www.dreamstime.com/-image2086525

Deseori mi se întâmplă să mă mai uit în partea din dreapta a blogului meu la arhivă şi nu prea îmi place să văd doar câteva luni indexate acolo. Mai exact Martie, Aprilie şi Mai. Şi îmi tot spun că dacă aş fi contiunat cu bloggingul de când am început prima dată aveam şi eu un index de arhivă destul de gros de prin 2008.

La fel de multe ori îmi pare rău că m-am lăsat de chitară la mai puţin de un an după ce am început. Şi mă gândesc cum eram acum după 6 ani de experienţă, dar nu nu am experienţa asta. Dar totuşi am ca obiectiv să îmi achiziţionez o chitară, am salvat în whishlist la un magazin online în coşul de cumpărături. Aştept doar să strâng banii necesari şi o comand.

Uneori vine şi gândul acesta păcătos că e târziu să mă mai apuc de ceva. Dacă nu am reuşit să mă ţin de ceva ce am început acum 5-6 ani ce rost mai are acum la 21 de ani? Sunt conştient că era mult mai bine dacă continuam să practic aceste două activităţi, dar nu am făcut-o. Asta înseamnă că nu mai are rost să încep ceva? Parcă pesimistul din mine îmi spune nu, dar cum am decis să fiu un optimist am hotărât să continui ce am început.

Chiar dacă a trecut aşa de mult timp de când m-am lăsat, eu vreau să continui şi să repar greşelile din trecutul meu. Mă costă puţină frustrare şi părere de rău dar se merită. Pare destul de greu să mai faci ceva după ce te-ai lăsat. Simţi că readuci starea aceea de vinovăţie faţă de sine atunci când vorbeşti despre asta. Vreau să mă apuc să cânt la chitară, îmi poate zice cineva „dar tu nu făceai cursuri de chitară pe clasa a 9a, ce s-a întâmplat?”.

Vreau să trec peste asta şi cred că în scurt timp va trece şi sentimentul acesta neplăcut, ştiu că peste 6 ani voi spune ceea ce aş fi spus acum despre chitară şi blog. Dar peste 6 ani nu voi mai regreta că m-am lăsat ci ştiu că voi reuşi. Am fost doar un copil, nu aveam multe în cap. Acum totul e la fel, doar că sunt mult mai motivat şi vreau să trăiesc şi să fac ceva în viaţa asta.

Am scris acest articol pentru a mă motiva pe mine în continuare că merită să continui ce am lăsat baltă odată dar în special şi pentru tine, cel care citeşti acest articol. Cu siguranţă din cauza confortului ai renunţat la multe lucruri, pasiuni care te-ar fi ajutat să creşti mult, dar le-ai lăsat baltă, timpul a trecut şi îţi spui că nu mai are rost, e prea târziu.

Cu cât îţi amâni visele, cu atât mai greu te vor apăsa şi nu vei mai putea să faci mare lucru pentru ele, dar oricum, niciodată nu e prea târziu să devii ceea ce ai fi putut deveni. Ştiu că e mai ok să stai în umbră şi în zona ta de confort, dar acolo nu te dezvolţi, începi să creşti abia după ce lucrezi la pasiunea ta cu toate că poate cei din jur te vor descuraja.

Nu ştiu ce planuri ai tu şi ce te pasionează, ce ai vrea să faci dar îţi e teamă să nu fii criticat şi poate te simţi bine în zona ta de confort şi e normal să fie aşa. Dar gândeşte-te unde erai acum dacă alegeai să îţi urmezi visul acum un an. Îmi place mult un citat ce l-am văzut pe Motivonti.ro: „Cel mai bun moment pentru a planta un copac a fost acum 20 de ani. Cel mai bun timp al doilea este acum.”150178_157251077767778_990863941_n

Eu am ales să plantez copacul acum, de asta îmi strâng bani pentru chitară şi tot din motivul acesta scriu acest articol. E rândul tău, tu ce faci? 🙂

 

Cu drag.

Gabi