filmul warcraftAștept filmul din 2009, iar în ultimele luni doar prietenii știu cât de încântat eram că va fi lansat. Am văzut filmul cu prietena mea, în avanpremieră la Cinema Arta Sibiu, cu toate că mi-a fost teamă că nu îi va plăcea. Bine că m-am înșelat.

Nu am urmărit la acest film aspectele pe care le urmăresc criticii, ci mai degrabă ceea ce ține de legătura între jocul Warcraft și film. Au fost efecte speciale reușite, cu toate că în 3D erau cam obositoare pentru ochi, au fost momente amuzante, pentru cunoscători: spellul Polymorph. Momentele tragice nu au lipsit și nici acele răsturnări de situații care au schimbat istoria Warcraft din ceea ce putea fi și ceea ce este acum.

Mă refer la posibila înțelegere între Durotan și Lothar, despre care cei care au văzut filmul știu cum s-a încheiat. Eu am debutat în universul Warcraft cu Warcraft III. Așa că primul caracter cu care am jucat a fost Thrall, fiul lui Durotan. Pentru mine acest film a fost ca un prequel pentru ceea ce știam despre Warcraft, având în vedere că nu am citit cărțile, încă.

Am fost martor la momentul în care eram atât de aproape să vedem o alianță între oameni și orci. Dar poate asta face mai frumos acest univers, intriga și aceste răsturnări de situații. Și niciodată nu vom putea spune care sunt mai buni, Alianța sau Hoarda. Pentru că ambele tabere au avut de suferit datorită altor puteri malefice.

Mi-a plăcut foarte mult, poate și pentru că aștept filmul de 7 ani, dar și pentru că în mine încă mai există un nostalgic fost jucător de World of Warcraft. Aș mai juca, dar jocul e prea bun pentru 30 de minute pe zi, și sunt sigur că vor fi luni în care poate nu voi juca deloc cu toate că voi plăti abonamentul.

Fie că vă place acest univers sau nu, eu zic să mergeți săptămâna asta la film, poate nu mai e așa de aglomerat.