Astăzi am avut o zi cu productivitate scăzută. N-am făcut aproape nimic din ce mi-am planificat așa că am mai mult de lucru mâine. Cu toate că aș putea sta până mai târziu în noaptea asta dar m-am săturat să îmi dereglez programul.

Pe la amiaz au intervenit niște chestii care au fost inițial programate pentru mâine. N-am fost prea încântat și a trebuit să îmi „reconfigurez traseul” și să mă ocup de altceva în timp ce trebuia să aștept.

Pentru că tot ningea și pentru că săptămâna trecută am rămas uimit să îl văd pe vecinul de 89 de ani care dădea zăpada de pe trotuar, m-am gândit să mă ocup eu de treaba asta. Mai ales că tocmai s-a mai depus un strat de zăpadă.

M-am luptat puțin cu bolovanii de zăpadă, am rupt lopata vecinului dar am împrumutat una nouă de la un alt vecin. După vreo câteva zeci de minute, am urcat în casă și aveam de gând să mănânc ceva. Dar văd în telefon mai multe apeluri nepreluate. Era treaba aia programată pentru mâine.

M-am schimbat rapid, am plecat și am mai petrecut aproape două ore prin frig.

Când m-am întors acasă simțeam că m-a prins puțin febra, am băut un ceai și m-am pus puțin în pat. M-am trezit buimac crezând că e dimineață. Era de fapt 10 seara.

Am scris articolul acesta să trezesc la realitate pe toți cei care vor să curețe zăpada de pe trotuare. Ar fi mai bine să aștepte până se topește la primăvară. Eu am scăpat ușor, cu o mică febră. Cine știe la ce riscuri vă expuneți.