Promit

Promit sa scriu acest articol. E trecut de doua noaptea si îmi spun ca trebuie sa dorm. Amân de câteva zile sa scriu. Îmi restrâng subiectele de discutie din dorinta de a avea cititori multumiti. Dar unde sunt cititorii daca nu au ce sa citeasca? Îmi e teama ca tu vei citi aceste rânduri. As fi vrut sa citeasca toata lumea cuvintele astea cu exceptia ta. Îmi e teama ca voi fi criticat si ca vei râde de mine.

Presupun ca esti un alt blogger care la fel ca mine, te amuzi de articolele în care se scuza bloggerii de inactivitate ca si cum ar face asta pentru altii si nu de fapt pentru ei. Iar daca nu esti blogger, întelegi de ce ne e greu sa scriem. O idee faina mi-a trecut printre gânduri, voi scrie despre asta mâine, dar daca nu am timp o las pe saptamana viitoare. Off, deja a trecut atât timp, nu mai are rost sa scriu nimic.

Dau de un articol peste o vreme cu aceleasi idei pe care am vrut sa le abordez. Parca era scris de mine. Articolul devine viral, toti îi dau like, share. Si regret cu gelozie ca era ideea mea. Amân si continui sa amân. Pâna acum! Renunt la inactivitate!

Mi-a fost greu sa scriu despre convingerile mele spirituale de teama ca voi pierde cititori. Greu mi-a fost sa scriu despre self-help, pentru ca nu ma pot ajuta nici eu. Mi-a fost greu sa scriu despre munte ca nu am prea fost anul acesta. Despre afaceri nu mai vorbesc. Îmi e greu sa accept ca trebuie sa încep de unde sunt si nu de unde as vrea sa fiu. Mereu ancorat în viitor fara sa trag de prezent.

Pâna acum! Promit sa public acest articol si sa scriu tot ce vreau sa scriu nu doar ce as vrea sa citeasca cititorii mei, din care sper ca nu faci parte. Promit ca ma voi trezi la doua noaptea daca trebuie sa scriu înca un draft, iar a doua zi sa il verific si sa corectez. Promit sa las sentimentele mele sa scrie pentru a ma cunoaste mai mult.

Si nu promit astea pentru tine, ci promit pentru mine. Sperând ca prin aceasta promisiune sa beneficiezi si tu de un timp placut citind acest blog.

Pace!