Poate ti s-a întâmplat si tie sa iti doresti neaparat un job, sa faci ceva bani, sa stii ca te poti intretine, o dorinta pentru independenta! Poate ceea ce vei citit nu ti-a mai spus nimeni, nu sunt lucruri mari si ascunse, dar majoritatea nu le înteleg si poate te cred si nebun daca vorbesti despre ele.

Ni se întâmpla multora ca societatea sa ne împinga la a ne cauta activitati fara sa ne punem în balanta competentele noastre, chiar si vorbele cu „apai sistemul de învatamant e la pamant” ne tradeaza încrederea în noi când vine vorba de alegerea unei cariere sau unui stil de viata.

Asa ca alegi un job sau o activitate doar pentru bani, poate cel mult te gândesti ca e un job unde ai sanse sa promovezi, nicidecum pentru dezvoltarea ta personala si profesionala. Se creaza un mindset ca trebuie sa castigi atat pentru a supravietui, chiar daca esti student si beneficiezi de sprijinul parintilor, iar banii ar trebui sa fie un bonus pentru a te dezvolta pe plan profesional si nu numai. Da, toate astea se întampla datorita anturajului, toti se plâng la munca si ti se stinge tot optimismul.

Vine momentul în care descoperi o mica oportunitate în care te bagi(si nu e vorba de vivaSMS, Amway s.a.), si iti dai seama ca daca ai putea lucra câteva ore în plus pe zi la acea oportunitate ai putea înlocui venitul câstigat la job. Dar nu poti face asta pentru ca e mult prea obositor.

Asta pâna într-un moment, parca silit de ceva din interior pleci, lasi în urma totul si lucrezi la acea oportunitate pe care ai descoperit-o. Si descoperi ca nu ai nevoie sa castigi o anumita suma de bani pentru a supravietui, ci ai nevoie de exact atâti bani cât ai nevoie. Lucrezi impulsionat de necesitatile si nevoile tale. Instant realizezi ca esti motivat de obiectivele tale pentru a munci, nu doar de a castiga o suma de bani luna de luna.

Lucrezi ceea ce iti place si mai ai timp si de pasiuni, iar pe langa asta te dezvolti, fiecare proiect în plus e bazat pe performante, nu pe timp pierdut. E ciudat ca nu te întelege multa lume iar altii chiar te compatimesc si le e mila de stilul tau de viata mizerabil. Spera ca poate te reabilitezi si te adaptezi pâna la urma societatii si sa devii un om normal. Dar asta e, e mai bine asa, e mai putina concurenta aici.

Poate spune lumea ca esti nebun, dar nu uita ca „o pasare care a fost crescuta în cusca, crede ca zburatul e o boala”. Poate ca esti în situatia asta sau poate ca nu dar eu sunt, si îmi e tare bine. Mai analizeaza putin viata ta si vezi pentru ce muncesti.