Am un obicei mai prost. Încep să citesc mai multe cărți în același timp și le termin mult mai greu din motivul acesta. Nici nu mi-am mai modificat profilul pe Goodreads cu ultimele cărți începute, dar le voi actualiza în momentul în care le voi finaliza.
Citesc o carte foarte interesantă, un bestseller al editurii Litera în 2015 și o carte foarte apreciată la nivel mondial, Capitalul în secolul XXI scrisă de economistul francez Thomas Piketty. Am citit introducerea și îmi pare un studiu foarte bine documentat care explică influența evenimentelor din ultimele două secole în ceea ce privește inegalitatea averilor. Nu am nici măcar cunoștințe medii despre economie, dar îmi place și vreau să o înțeleg mai bine iar ceea ce mă atrage foarte mult la această carte este, așa cum precizam mai sus, descrierea și explicarea unor evenimente istorice care au avut diferite efecte pe plan global.
Am simțit o înclinație spre stânga a autorului, și abia după ce am citit câteva zeci de pagini m-am documentat despre autor. Thomas Piketty este un socialist, iar dacă îmi aduc bine aminte, a fost consiler al unor socialiști în Franța. Nu cunosc prea multe despre acest om dar știu că nu mă încântă ideea de a citi socialiști, am anumite prejudecăți de care îmi e greu să scap. Cu toate acestea, voi continua cartea și de data aceasta cu atenția mult mai sporită și cu un spirit critic care mă va ajuta să lecturez în mod obiectiv.
Dacă citeam o carte scrisă de un om de dreapta, aveam tendința de a lua de bun tot ce citesc, sau cel puțin eram înclinat în a face această greșeală.
Vreau să mai revin puțin la carte, iar mai exact la o anumită idee despre inegalitatea averii care mi-a rămas în minte ceva timp. Nu sunt fan Robin Hood, așa că nu sunt deacord să se fure de la bogați ca să se dea la săraci, sau în termeni contextuali, nu sunt deacord ca oamenii bogați să fie impozitați mai mult decât cei săraci.
Piketty a evidențiat o potențială problemă din viitor despre inegalitatea averii pe care vreau să o citez mai jos:
Atunci când randamentul capitalului depășește semnificativ rata creșterii – și vom vedea că aproape întotdeauna lucrurile au stat astfel în decursul istoriei, cel puțin până în secolul XXI -, aceasta implică automat că patrimoniile moștenite se recapitalizează mai rapid decât ritmul de creștere al producției și veniturilor. Este suficient, prin urmare, ca moștenitorii să economisească o parte limitată a veniturilor din capital, pentru ca acesta din urmă să crească mai repede decât economia în ansamblul ei. În aceste condiții, este aproape inevitavil ca patrimoniile moștenite să domine în mare parte patrimoniile constituite în cursul unei vieți de muncă, iar concentrarea capitalului să atingă niveluri extrem de ridicate și potențial incompatibile cu valorile meritocratice și cu principiile de justiție socială, care sunt fundamentul societăților noastre democratice moderne.
Nu vreau să comentez până nu știu sigur că am înțeles, dar sunt curios să văd câți oameni orientați spre dreapta au citit această carte și ce opinii au.
Cartea poate fi comandată cu reducere de pe elefant.ro
Radu